Reglarea ceasului

Schimbarea orei, o tradiție care datează de mai bine de un secol, a devenit un subiect extrem de discutat în prezent în Statele Unite.

Această practică, căreia i se contestă utilitatea și care afectează direct bioritmul multor oameni, este subiectul unor discuții aprinse și dezbateri publice, cu un număr crescut de voci exprimându-și dorința de a pune capăt acestei tradiții.

Reclamă

Ajustarea ceasurilor, ce afectează viața din Statele Unite, Canada și Cuba, se face de două ori pe an: primăvara și toamna. Recent, propuneri legislative și varierea opiniilor publice au încins discuțiile despre pertinența acestei practici în societatea modernă. În acest an, Statele Unite se vor orienta spre ora de iarnă pe 3 noiembrie.

Schimbarea orei: practicată cu diferențe notabile între SUA și Europa

Contrastul între practicile de schimbare a orei din Statele Unite și Europa este semnificativ. Marea Britanie și Uniunea Europeană trec la ora de vară în ultima duminică din martie, și revin la ora standard (de iarnă) în ultima duminică din octombrie.

În schimb, Statele Unite încep ora de vară în a doua duminică din martie, și se întorc la ora de iarnă abia în prima duminică a lunii noiembrie.

Datorită acestor diferențe, în 2024, cea mai scurtă zi din an, 21 decembrie, va marca solstițiul de iarnă cu variații semnificative ale luminii pe parcursul zilei, în funcție de locație. Zona Polului Nord va fi în întuneric total, pe când regiunile sudice vor beneficia de peste 10 ore de lumină naturală.

Cum a început totul: Influența lui George Hudson

Ideea modernă a schimbării orei își are originile la sfârșitul secolului al XIX-lea, odată cu propunerea entomologului neo-zeelandez George Hudson. Acesta a sugerat această practică cu scopul de a economisi energie și de a prelungi orele de lumină naturală în timpul verii.

Însă, doar în timpul „Primului Război Mondial ideea a devenit populară”, fiind utilizată de statele europene ca modalitate de a economisi combustibil. Pionieri în adoptarea acestei practici au fost Germania în 1916, urmată de Statele Unite în 1918.

În ciuda încercărilor de standarizare a orei de vară prin Uniform Time Act în 1966, SUA permite statelor să renunțe la această practică. Însă, nu este permisă menținerea permanentă a orei de vară.

Contraargumentele practicei

Cea mai răspândită greșeală este concepția că ora de vară ar fi fost implementată în favoarea fermierilor. De fapt, mulți fermieri se opun acestei practici, considerând că le afectează ritmul de lucru. În plus, potrivit unui studiu al Serviciului de Cercetare al Congresului, economia de combustibil care s-ar produce în urma menținerii orei de vară nu ar fi semnificativă.

Numeroase studii atrag atenția că trecerea la ora de vară poate avea efecte negative asupra sănătății, printre care creșterea numărului de accidente rutiere grave, riscul de a suferi un atac de cord, accidente vasculare cerebrale și probleme de somn cauzate de ajustarea ceasurilor în luna martie. Un sondaj YouGov desfășurat în martie 2023 a relevat că 62% dintre americani doresc abolirea acestei practici.

Totodată, trebuie menționat că Hawaii și Arizona, cu excepția populației Navajo, nu practică ora de vară. Aceeași situație o găsim și în teritoriile Samoa Americană, Guam, Insulele Mariane de Nord, Puerto Rico și Insulele Virgine Americane.

Paradigma actuală și perspectiva legislative

În ciuda mișcării de opoziție, Statele Unite par deocamdată reticente să renunțe definitiv la ora de vară. Există totuși o propunere legislativă, cunoscut sub numele de Sunshine Protection Act, care dorește introducerea permanentă a orei de vară. Propunerea a fost introdusă de un grup de senatori bipartizani și a fost aprobată de Senat în 2022.

Cu toate acestea, a întâmpinat blocaje în Camera Reprezentanților, din cauza dezacordurilor privind menținerea permanentă a orei de vară sau a orei standard. Proiectul de lege a fost reluat anul trecut și se află acum în atenția Comisiei pentru Comerț, Știință și Transport.