În urmă cu aproximativ 90 de ani, orașul Sibiu din România era considerat un punct central de aprovizionare pentru negustorii străini, în special pentru cei din Italia și lumea arabă.

Acesta găzduia târguri renumite în întreaga Europă, unde comercianții plăteau sume mari pentru produsele românești, recunoscute pentru calitatea lor superioară.

Reclamă

În Sibiu, târgurile atrăgeau negustori din diverse colțuri ale lumii


Unul dintre cele mai cunoscute târguri din acea vreme era cel de la Sibiu, unde negustorii italieni, austrieci și arabi obișnuiau să se aprovizioneze.

„S’au prezentat negustorii streini, care fac pe mijlocitorii între târgurile ţării şi casele de export din streinătate”, se menționează într-un articol din 1937 al publicației Foaia Poporului. De asemenea, târgurile erau ocazia perfectă pentru verificarea și asigurarea calității produselor vândute.

Un eveniment deosebit era „Ziua Recoltei”, sărbătorită în 1965, unde produse precum micii, ceafa de porc la grătar și berbecuții la rotisor erau la mare căutare, alături de vin și must.

„Teascuri gospodărești gem în strânsori să potolească setea de toamnă a Sibiului. În târla din plin centrul orașului, mușteriii își aleg după plac berbecul pe care vor să-l guste fript, hoțește”, se povestește într-un film de epocă publicat pe YouTube de Cineclic.

În lista de produse și activități din târgurile Sibiului, se regăsesc:

  • Vite și berbecuți de calitate superioară căutate de negustorii italieni
  • Cai destinați exportului către fabricile de conserve din Austria
  • Grâu, orz și orzoaică cu producții semnificative
  • Alimente tradiționale românești precum micii și ceafa de porc la grătar

Președintele cooperativei agricole de producție, Iosif Kuffleitner, evidenția în acele vremuri succesul agricol al zonei: „Avem anul acesta recoltă frumoasă. Grîu de toamnă – 386.320 kg, orz – 91.533 kg, orzoaica- 52 692 kg. Grădina de zarzavaturi ne-a adus pînă în prezent venituri de 430.183 lei”.

Negustorii străini jucau un rol important în economia locală, intermedieri semnificative având loc cu diverse case italiene și, într-o măsură mai mică, cu portul Haiffa din Palestina.

„La târgul de vite din această toamnă am observat un pronunțat număr de negustori care făceau pe intermediarii cu unele case italiene”, povestește aceeași sursă istorică. Aceștia preferau să achiziționeze boi, vaci și cai de muncă, fiind dispuși să plătească sume generoase pentru animale de calitate superioară.