O familie a supravietuit miraculos dupa ce casa lor a fost luata de un tsunami

Când Pedro Niada s-a trezit din somn, a fost surprins să descopere că întreaga sa casă se înclină într-o parte și se umple cu apă. În acele momente, a înțeles că nu visează și că se află într-o cursă contracronometru pentru a-și salva familia și a scăpa din casa ce se scufunda rapid în ocean, după ce fusese luată pe sus de un tsunami în timpul nopții.

Familia surprinsa de tsunami

Evenimentul a avut loc pe 27 februarie 2010, iar Niada nu îşi revenise încă după petrecerea de sfârșit de vară din satul San Juan Bautista de pe insula Robinson Crusoe, aflată la peste 600 de kilometri de coasta statului Chile.

În timp ce privind pe fereastra cabanei turistice pe care chiar el a construit-o, a observat că insula se afla la 100 de metri distanță. Atunci a înțeles că au fost loviți de un val uriaș. „Tsunami!” a strigat el. Fabiana Persia, partenera lui, dormea împreună cu Dante, fiul lor de șapte ani, și Luz, fiica lor de trei ani. „Ești nebun?”, i-a răspuns Persia crezând că glumește. „Este un tsunami!” a strigat din nou Niada.

Cursa contra cronometru

Când Persia a privit și ea pe fereastră, a văzut un caiac cum se lovește de geam în timp ce casa continua să se scufunde. Un vârtej uriaș format în apropiere înghițea bărci, plase de pescuit și case într-un haos învolburat. Se auzeau țipete de peste tot de la oamenii care au fost măturați de tsunami și cereau ajutor.

Unul dintre oaspeții cazați în cabana lui Niada a intrat imediat în acțiune. Matthew Westcott, marinar de profesie, a venit imediat cu un plan de salvare. O barcă mică aflată la aproximativ 50 de metri de casă părea că plutește în aceeași direcție. Westcott i-a spus lui Niada că va încerca să înoate prin resturile împrăștiate în ocean ca să ajungă la barcă.

Ajungând cu greu la mal, mai multe persoane care încercau să îi ajute pe supraviețuitori să se adăpostească au început să urle către ei: „Fugiți! Fugiți! Fugiți!” Un alt val se apropia de ei. Cu copiii lor în brațe, Niada și Persia au fugit, fiind ajutați și de alte persoane de pe plajă să urce într-o zonă cât mai înaltă.

Au urcat 100 de metri, când un alt val uriaș s-a izbit de coastă. „Aveam o căsuță pe deal, cu niște haine”, a povestit Niada. „Nimic nu a fost lovit acolo sus. I-am îmbrăcat pe copii și s-au culcat la loc. Noi am rămas treji toată noaptea. Doar dimineața, când s-a făcut lumină, am putut vedea. Nu mai rămăsese nimic. Atunci am știut că au fost oameni care au murit.”

Într-o singură noapte, Niada a pierdut mai mulți prieteni, toată afacerea și casa familiei. A fost diagnosticat cu depresie și sindromul de stres posttraumatic. Pastilele nu l-au ajutat. Se trezea deseori în mijlocul nopții convins că locuința în care se află se scufundă. Treceau multe minute până să își dea seama că este departe de ocean.