Boala pe care o poți lua de la pisica ta. Poate avea urmări grave

Toți stăpânii de pisici trebuie să fie atenți: contactul cu felina poate duce la o boală serioasă, cunoscută sub numele de boala zgârieturii de pisică. Aceasta este cauzată de bacteria Bartonella henselae, care poate fi transmisă printr-o simplă zgârietură sau mușcătură.

De cele mai multe ori, pacienții afectați sunt copii sau adolescenți care s-au jucat cu pisici, în special masculi.

Boala zgârieturii de pisică poate afecta mai mult decât pielea

Primul semn care apare este o mică papulă (leziune cutanată) în locul zgârieturii. După una-două săptămâni, apar și ganglionii inflamați în zona respectivă, un simptom cunoscut ca limfadenopatie. De obicei, afecțiunea se vindecă de la sine în decurs de două până la patru luni, potrivit medscape.com.

Totuși, în anumite situații, boala poate evolua în forme mult mai grave. Persoanele afectate pot dezvolta complicații serioase, cum ar fi encefalită, pneumonie, osteomielită sau chiar sindrom oculoglandular și neuroretinită. În unele cazuri, pot apărea manifestări rare și grave, precum angiomatoza bacilară-pelioză – o afecțiune caracterizată de leziuni vasculare proliferative, asemănătoare celor provocate de sarcomul Kaposi, care afectează pielea, ficatul, splina, oasele și alte organe. Alte posibile simptome severe includ artralgii, artrită, eritem sau purpură trombocitopenică.

În ciuda riscurilor, diagnosticul nu este tocmai simplu. Testele disponibile în prezent pentru a identifica BZP nu sunt foarte fiabile, ceea ce face ca diferențierea față de alte boli, inclusiv unele forme de cancer, să fie dificilă.

Tratamentul pentru boala zgârieturii de pisică diferă în funcție de cât de severă este forma bolii și de starea generală de sănătate a pacientului. În majoritatea cazurilor, nu este nevoie de tratament medical intensiv. Boala se rezolvă de la sine în câteva luni, iar intervenția medicului nu este necesară, decât pentru monitorizare.

În schimb, pentru a calma durerile cauzate de inflamarea ganglionilor limfatici, pot fi folosite analgezice sau antiinflamatoare non-steroidiene. Acestea ajută la reducerea disconfortului, dar nu influențează durata bolii.

Pentru pacienții cu forme severe ale bolii sau pentru cei care au un sistem imunitar slăbit, cum ar fi bolnavii cronici sau cei care urmează tratamente imunosupresoare, medicii pot recomanda un tratament cu antibiotice. Scopul acestui tratament este controlarea infecției și prevenirea complicațiilor.

Este importantă și supravegherea constantă a evoluției bolii, în special în cazul celor care prezintă simptome persistente sau extinse. În funcție de starea fiecărui pacient, medicii pot adapta tratamentul și durata acestuia, pentru a evita apariția unor complicații.

„Boala zgârieturii de pisică mai este cunoscută și sub numele de febra zgârieturii de pisică (BZP) sau limfadenită regională subacută și este o infecție bacteriană ce afectează ganglionii limfatici adiacenți site-urilor de inoculare.”

„Pacienții afectați au, adesea, un istoric de zgârietură sau mușcătură de pisică, cu precădere de la mascul.”

„În unele cazuri, boala se rezolvă spontan în 2-4 luni, scrie medscape.com.”

Astfel, deși majoritatea cazurilor sunt ușoare și se vindecă fără intervenții majore, boala zgârieturii de pisică rămâne o infecție care nu trebuie ignorată, mai ales de către cei care au contact frecvent cu pisici. Monitorizarea atentă a simptomelor și consultarea medicului în caz de evoluție severă sunt esențiale.