Decesul celui care a inspirat teoria Sindromului Stockholm: Clark Oloffson a murit la 78 de ani

Clark Oloffson, unul dintre cei care au inspirat conceptul de „sindrom Stockholm”, a decedat la vârsta de 78 de ani, după o luptă îndelungată cu boala, așa cum a anunțat familia sa. Oloffson a devenit o figură notorie în 1973, în urma unei răpiri și a unui jaf bancar petrecute în capitala Suediei.

Originea Sindromului Stockholm

În timpul unui asediu de șase zile, ostaticii lui Oloffson au început să simpatizeze cu acesta și cu complicele său, apărându-le acțiunile în timp ce deveneau tot mai ostili față de poliția din exterior. Această situație a dat naștere conceptului de „sindrom Stockholm”, o afecțiune psihologică în care victimele răpirilor dezvoltă afecțiune pentru răpitorii lor.
Asediul celebrei bănci suedeză a fost instigat de un alt bărbat, Jan-Erik Olsson. Acesta, după ce a luat ostatici trei femei și un bărbat, a cerut ca Oloffson – cu care se împrietenise anterior în închisoare – să fie adus la bancă din închisoare.

Oloffson, agent intern?

Oloffson a susținut, într-un interviu acordat ziarului Aftonbladet, că i s-a cerut să lucreze ca agent intern pentru a-i proteja pe captivi în schimbul unei reduceri a pedepsei, acuzând oficialii că nu au respectat acordul. Acesta a reușit chiar să o convingă pe una dintre ostatice, Kristin Enmark, să vorbească la telefon cu prim-ministrul suedez în numele răufăcătorilor. Ea a implorat să i se permită să părăsească banca într-o mașină de evadare împreună cu răpitorii, spunându-i:

„Am încredere deplină în Clark… Nu ne-au făcut nimic.”

Luarea de ostatici s-a încheiat după șase zile, când polițiștii au spart acoperișul și au folosit gaze lacrimogene pentru a-i imobiliza pe cei doi infractori. Inițial, ostaticii au refuzat să-i părăsească pe răpitori de teama că vor fi împușcați de poliție. Mai târziu, ostaticii au refuzat, de asemenea, să depună mărturie împotriva lui Oloffson și Olsson. De atunci, experții au dezbătut dacă sindromul Stockholm este o afecțiune psihiatrică reală, unii susținând că este un mecanism de apărare pentru a face față situațiilor traumatice.