Descoperirea cercetatorilor japonezi despre genele care stau la baza torsului pisicilor

Relația dintre om și pisicile domestice are o istorie îndelungată, însă torsul acestora continuă să fie un mister pentru oamenii de știință. Un studiu genetic recent realizat de cercetători japonezi sugerează că o genă asociată cu vocalizarea ar putea sta la baza acestui comportament distinct al pisicilor domestice.

Vocalizarea și torsul pisicilor

Biologul Yume Okamoto de la Universitatea din Kyoto și echipa sa au analizat ADN-ul și comportamentul a 280 de pisici domestice. Au descoperit o genă care are legătură cu torsul pisicilor și alte forme de vocalizare. Pisicile care aveau o variantă scurtă a genei receptorului de androgen au fost raportate de proprietari ca torcând mai frecvent decât cele cu varianta lungă. Masculii cu această formă scurtă a genei au fost percepuți ca fiind mai vocali în interacțiunile cu oamenii.

„Această constatare este în concordanță cu asocierea dintre tors și comunicarea vocală, ca strategii de a atrage atenția sau de a obține sprijin, esențiale pentru supraviețuire prin interacțiuni atât cu alte pisici, cât și cu oamenii”, scriu Okamoto și colegii săi în articolul publicat.

Evoluția genetică a pisicilor domestice

Examinând această genă la 11 specii de pisici, cercetătorii au descoperit că versiunea lungă apărea doar la pisicile domestice. Chiar și rudele apropiate, precum Prionailurus viverrinus și Prionailurus bengalensis, nu prezentau această variantă, ceea ce sugerează că modificarea genetică a apărut odată cu domesticirea. Cercetătorii presupun că pisicile crescute constant de oameni nu mai sunt la fel de dependente de comunicarea vocală pentru supraviețuire, ceea ce a permis supraviețuirea variantei genetice lungi în rasele pure. Okamoto speră că prin cercetarea lor, vor contribui la construirea unor relații mai fericite între oameni și animale.