Displazia de șold, de la recunoaștere la tratament: perspective pentru toate vârstele

Displazia de șold este o afecțiune medicală detectabilă chiar de la naștere, moment în care corectarea acestei probleme este cea mai simplă. Dar ce se întâmplă dacă diagnosticul este stabilit la o vârstă mai înaintată, în adolescență sau la vârsta adultă? Informațiile oferite de Dr. Adrian Dima, medic primar ortopedie și traumatologie, ne oferă detalii.

Diagnoza și tratamentul displaziei de șold

Termenul de displazie de șold acoperă toate cazurile în care cartilajul articular nu acoperă integral capătul femural din articulația șoldului. Aceasta poate varia de la forme ușoare la subluxație și chiar luxație. Deoarece problemele pot fi corectate conservator la copilul mic, este preferabil ca diagnosticul să fie stabilit cât mai rapid după naștere, prin intermediul unui screening ecografic.

În formele ușoare, diagnosticul poate fi stabilit cu mare întârziere, abia în adolescență sau chiar la vârsta adultă, când deja s-au produs leziuni ale articulației. În aceste situații, când articulația este grav afectată și pacientul are mobilitatea sever limitată, medicul ortoped poate recomanda realizarea unei operații de artroplastie, prin care articulația distrusă este înlocuită cu o proteză de șold.

Consecințele și prevenția displaziei de șold

Pentru pacienții care descoperă prea târziu această afecțiune, consecințele pot fi semnificative. Displazia de șold netratată poate duce la durere și la limitarea mobilității, afectând calitatea vieții. Prevenția este esențială, iar screeningul ecografic la naștere poate juca un rol crucial în identificarea timpurie a acestei afecțiuni.

„Este de preferat ca diagnosticul să fie stabilit cât mai rapid după naștere, prin screening ecografic.” – Dr. Adrian Dima

Articol susținut de SANADOR, mai multe detalii pe www.sanador.ro