Doliu în lumea artistică: Soția lui Tudor Gheorghe, actrița Georgeta Luchian Tudor, s-a stins din viață

Lumea teatrului românesc este mai săracă. Actrița Georgeta Luchian Tudor, o prezență emblematică a scenei craiovene și soția maestrului Tudor Gheorghe, a încetat din viață la vârsta de 86 de ani. Vestea tristă a fost anunțată de Teatrul Național „Marin Sorescu” din Craiova, instituția pe care a slujit-o cu devotament și talent timp de zeci de ani.

„Teatrul «Marin Sorescu» anunţă cu tristeţe plecarea la cele veşnice a actriţei Georgeta Luchian Tudor, una dintre actriţele emblematice ale unei instituţii pe care a slujit-o cu un talent ieşit din comun, şi este alături în aceste momente de soţul ei, artistul Tudor Gheorghe”, se arată în comunicatul oficial.

O viață dedicată scenei și iubirii

Născută la Brăila, pe 6 septembrie 1938 (numele de fată: Loch), Georgeta Luchian Tudor și-a început drumul artistic visând la o carieră în jurnalism. Soarta, însă, a îndreptat-o către scenă, unde a devenit una dintre cele mai rafinate prezențe feminine din teatrul românesc. A absolvit Institutul de Teatru în 1963, la clasa profesorului Ion Şahighian, și a debutat chiar în acel an la Teatrul Național din Craiova, în rolul Fanchette din „Nunta lui Figaro”.

A urmat o carieră strălucitoare, marcată de roluri complexe și memorabile: Maria Lothundiaz în „Valetul de cupă”, Cenușăreasa în „Pantofiorul de aur”, Dona Anna în „Țărăncuța din Getafe”, Cellia în „Volpone”, Dona Angela în „Doamna nevăzută”.

Actriță de o distincție rară, cu o noblețe artistică autentică, a colaborat cu nume mari ale regiei românești: Georgeta Tomescu, Cătălina Buzoianu, Silviu Purcărete, Cristian Hadji-Culea, și mulți alții. Fiecare rol interpretat de ea era încărcat de emoție și finețe, fiecare apariție scenică – o lecție de sensibilitate.

56 de ani de iubire și artă alături de Tudor Gheorghe

Alături de maestrul Tudor Gheorghe a trăit o viață de iubire, respect și creație artistică. Cei doi au împărțit scena și viața timp de peste jumătate de secol. Unul dintre cele mai cunoscute spectacole în care au jucat împreună este „Micul infern”.

„Au fost ani frumoşi, petrecuţi lângă femeia care m-a îngrijit, m-a iubit şi mă susţine”, mărturisea cu emoție artistul într-un interviu din urmă cu câțiva ani.

Un ultim omagiu

Reprezentanții Teatrului Național din Craiova au încheiat omagiul adus actriței cu un citat emoționant, semnificativ pentru profunzimea și delicatețea sufletească a Georgetei Luchian Tudor:

„Am fost întrebată de ce uneori femeile surâd. Şi am răspuns – pentru că plâng prea mult, în fiecare zi, pentru toate durerile lumii, nu numai pentru cele ale lor. Dar, doamnelor, domnişoarelor, pentru că este ziua noastră, vă doresc să surâdeţi mai mult, chiar şi atunci când vă doare inima… Pentru că surâsul e un balsam.”

O stea care nu se stinge

Georgeta Luchian Tudor nu mai este printre noi, dar amintirea ei rămâne vie prin rolurile sale, prin eleganța cu care a iubit scena și prin omul frumos care a fost. Într-o lume grăbită, vocea și prezența ei au fost un refugiu al rafinamentului și al emoției.

Condoleanțe familiei și tuturor celor care au iubit-o. Dumnezeu să o odihnească în pace!