Eșecul Partidului America al lui Elon Musk: O privire asupra dificultăților politicii cu terți în SUA

Elon Musk, cel mai bogat om din lume și figura centrală a mai multor proiecte tehnologice revoluționare, a anunțat recent abandonul ideii de a lansa Partidul America. Acesta urma să fie un refugiu pentru alegătorii nemulțumiți de cele două formațiuni politice majore din SUA. Retragerea lui Musk din acest proiect politic vine în contextul temerilor că noul partid ar putea ‘fura’ voturi de la republicani.

Provocările politicii cu terți în SUA

Există întotdeauna un grad de incertitudine în ceea ce privește seriozitatea angajamentului lui Musk într-un astfel de proiect politic. În trecut, miliardarul a fost un donator prolific pentru republicani și campania lui Donald Trump. Cu toate acestea, relația dintre Musk și Trump a fost tensionată, culminând cu separarea lor când a devenit clar că șeful Tesla devenea o povară politică pentru administrația Trump.

În ciuda tuturor discuțiilor despre cum s-au confruntat în legătură cu creditele fiscale, lovitura fatală pentru Musk a fost probabil legată de alegerile aprins disputate pentru un loc la Curtea Supremă de Stat din Wisconsin. Musk a cheltuit mult pentru a-l susține pe candidatul republican și chiar a făcut campanie pentru el personal, dar candidatul democrat a câștigat oricum cu ușurință. Pentru Trump, asta a fost o rușine.

Oferta lui Musk de a înființa un terț partid a fost probabil o încercare jalnică de a se consola.

Scopul acestui articol nu este de a diseca eșecul lui Musk, ci de a analiza de ce alegerea unui terț partid este o provocare atât de mare în Statele Unite.

Duopolul politic din SUA

Democrații și republicanii mențin cel mai longeviv duopol politic din lume. Niciun al treilea partid nu a reușit să prindă rădăcini în această structură politică. Mulți au încercat, dar fie s-au disipat, fie au fost absorbiți de unul dintre cele două partide majore.

Într-un sistem prezidențial uninominal care recompensează politica cu sumă nulă, vor exista întotdeauna două facțiuni dominante. Colegiul Electoral face ca eforturile terților să fie în mare parte inutile. La alegerile prezidențiale din 1992, miliardarul Ross Perot a obținut aproape 20% din voturile naționale, o sumă semnificativă, împotriva lui Bill Clinton și a lui George H.W. Bush. Într-un sistem parlamentar proporțional, Perot ar fi avut dreptul la acea parte din voturile din parlament. În schimb, nu a câștigat nimic, pentru că nu a putut câștiga niciun stat și, prin urmare, nu i s-au acordat voturi electorale.

Ca urmare a legilor privind accesul la vot, care variază de la stat la stat, poate fi foarte dificil pentru terțe partide să mențină o prezență pe termen lung în alegerile locale sau naționale. Să luăm exemplul Partidului Verde, un mic partid de stânga, cel mai bine cunoscut pentru candidaturile prezidențiale ale lui Ralph Nader. În prezent, în New York, Partidul Verde nu mai are o linie de vot.

Cele două partide majore din America sunt remarcabil de maleabile și adaptabile, capabile să supraviețuiască chiar și atunci când servesc interese regionale și de clasă diametral opuse.

Americanii sunt însetați de alte opțiuni. Ambele partide sunt respinse, iar națiunea nu este atât polarizată, cât polarizată negativ, alegătorii definindu-se atât prin partidul pe care îl denigrează, cât și prin cel pe care îl susțin.

O mișcare viabilă a unui terț partid în America ar trebui să unească alegătorii care se simt insuficient deserviți de democrați și republicani. Ce fel de alegător nu este cu adevărat văzut sau servit de niciunul dintre partide? Răspunsul este un populist economic moderat din punct de vedere social sau conservator, un alegător cu o viziune asupra economiei similară cu cea a lui Bernie Sanders, care este mai tradiționalist în ceea ce privește problemele culturale și sceptic față de imigrație.