Europa caută echilibrul între inovație și responsabilitate în era digitală

Jeremy Bentham a visat la sfârșitul secolului al XVIII-lea o închisoare ideală: o construcție circulară, cu celule dispuse în jurul unui turn central, din care un singur gardian putea observa oricând fiecare deținut. Secretul era incertitudinea: nimeni nu știa când era privit. Astăzi, zidurile au fost înlocuite cu ecrane și gardienii nu mai sunt vizibili. Dar ne observă. Fiecare gest digital – o căutare, un like, o privire la un clip – devine o piesă într-un mecanism uriaș de profilare, analiză și influență. În acest peisaj, Uniunea Europeană încearcă să aducă ordine. Nu prin cenzură, ci prin reguli.

Legislația digitală a Uniunii Europene

Uniunea Europeană a propus legi precum Digital Markets Act (DMA), Digital Services Act (DSA) și AI Act, care au rolul de a trasa un cadru de echilibru între inovație și responsabilitate. Prin DMA, Bruxelles-ul interzice platformelor dominante, precum Apple sau Google, să-și favorizeze propriile produse în mod abuziv. DSA obligă platformele mari precum Meta sau TikTok să explice modul în care funcționează algoritmii de recomandare și să ofere opțiunea dezactivării lor. AI Act interzice utilizarea AI-ului pentru supraveghere biometrică în timp real în spațiul public și impune reguli stricte pentru sistemele de inteligență artificială cu risc ridicat.

Libertatea digitală: o iluzie?

Platformele digitale susțin că oferă utilizatorilor control, dar cât de liber este un cetățean care nu poate distinge o știre de o manipulare, o opinie de o campanie plătită? Atunci când singurele opțiuni sunt între ‘a plăti’ sau ‘a fi urmărit’, între ‘a consimți’ sau ‘a fi exclus’, libertatea devine un joc cu reguli ascunse. Europa încearcă să readucă controlul în mâinile cetățenilor, stabilind reguli clare, pentru ca libertatea digitală să nu fie doar o iluzie.

De la 2019 până în prezent, doar în România, Meta a încasat peste 173 de milioane de lei din publicitate pe teme politice și sociale. Mulți bani proveneau de la partide, organizații sau pagini care mimau jurnalismul, dar distribuiau dezinformare. Prin oprirea publicității politice, s-ar putea vedea care lideri au într-adevăr audiență și care doar au plătit pentru aparența acesteia.

Reglementarea nu înseamnă frânare, ci încercarea de a da sens unui progres care riscă să scape din mâinile celor pentru care ar trebui să funcționeze: oamenii. Europa nu trebuie să se rușineze că cere reguli. Dimpotrivă. Într-o lume în care datele personale sunt monedă, iar informația e armă, a avea reguli e singura formă de libertate autentică.