Mulți nu observă aceste semne până nu este prea târziu

Prediabetul apare atunci când nivelul glicemiei este peste limita normală, dar nu suficient de ridicat pentru a fi diagnosticat ca diabet de tip 2. De cele mai multe ori, problema vine din rezistența la insulină, adică organismul nu mai folosește eficient insulina, iar zahărul se acumulează în sânge.

Partea complicată este că, în multe cazuri, nu apar simptome evidente. Totuși, corpul dă uneori semnale mai puțin obișnuite, pe care mulți nu le iau în seamă.

Semne ascunse ale prediabetului

Setea excesivă și urinările frecvente sunt printre primele semne. Rinichii nu mai fac față surplusului de zahăr și îl elimină prin urină, ceea ce atrage și lichide din corp. Rezultatul: urinări mai dese și deshidratare, urmate de o sete care nu pare să se potolească. În general, oamenii urinează de 6-7 ori pe zi, dar între 4 și 10 ori e considerat normal dacă ritmul rămâne constant.

Un alt semnal este vederea încețoșată. Nivelul crescut de zahăr produce schimbări în lichidele din ochi, ceea ce face cristalinul să-și schimbe forma și să afecteze focalizarea. Deși cu tratament vederea poate reveni la normal, netratat, diabetul poate duce chiar la orbire.

Oboseala apare des la cei cu prediabet. Celulele nu mai primesc suficientă energie din glucoză, iar urinările frecvente duc și la deshidratare, accentuând starea de epuizare. Chiar dacă există și alte cauze pentru oboseală, atunci când se combină cu setea, foamea sau urinările dese, poate fi un semn de alarmă.

Senzațiile de amorțeală sau furnicături în mâini și picioare sunt un alt indicator. Glicemia ridicată afectează circulația și, implicit, nervii, iar extremitățile sunt primele vizate. Ținerea sub control a zahărului din sânge poate îmbunătăți circulația și reduce aceste neplăceri.

Un alt aspect îngrijorător este vindecarea greoaie a rănilor. Nivelul ridicat de zahăr afectează circulația și provoacă inflamații, ceea ce încetinește refacerea țesuturilor. Situația este întâlnită mai ales la nivelul picioarelor, unde complicațiile pot fi serioase.

Foamea exagerată intră și ea pe lista semnelor principale. Atunci când insulina nu mai funcționează corect, mâncarea nu mai este transformată eficient în energie, iar celulele „cer” în continuu hrană. Mâncatul în exces nu face decât să ridice și mai mult glicemia.

Problemele digestive sunt un alt semnal mai puțin evident al prediabetului. Constipația, balonarea și gazele în exces pot fi legate de faptul că nivelul ridicat de zahăr afectează nervii care coordonează sistemul digestiv. Procesul devine mai lent, iar digestia incompletă favorizează aceste simptome. Menținerea glicemiei la un nivel normal poate ameliora situația.

Respirația urât mirositoare și gura uscată apar adesea în această etapă. Prediabetul crește riscul de boli gingivale, iar lipsa salivei, cauzată de glicemia mare, oferă bacteriilor un mediu ideal. Halena și uscăciunea gurii devin astfel neplăceri constante.

La nivelul pielii, pot apărea iritații, uscăciune, mâncărimi și chiar pete închise. Excesul de zahăr eliminat prin urină atrage lichide și din țesuturi, inclusiv din piele, ceea ce provoacă uscăciune și disconfort. Uneori, apare și acanthosis nigricans, o afecțiune care lasă pete catifelate, mai închise la culoare, pe gât, axile sau zona inghinală.

Durerile de cap, schimbările de dispoziție și dificultățile de concentrare sunt alte semne. Fluctuațiile glicemiei influențează funcțiile cerebrale și pot provoca iritabilitate, anxietate sau lipsă de atenție. Dacă apar împreună cu alte simptome, e un motiv serios de control medical.

Infecțiile cu candida sunt de asemenea frecvente, pentru că această ciupercă se hrănește cu zahăr. Glicemia ridicată creează condiții ideale pentru dezvoltarea infecțiilor recurente, mai ales în zone umede și calde precum gura, pliurile pielii sau zona genitală.

Deși prediabetul nu înseamnă automat că va evolua spre diabet, el rămâne un semnal de alarmă. Schimbările în stilul de viață pot face o diferență majoră. Printre recomandările frecvente se află:

• Alimentație sănătoasă: mai multe fructe, legume, carne slabă și cereale integrale, mai puține alimente procesate și carne roșie.
• Mișcare regulată: între 30 și 60 de minute pe zi, de cel puțin cinci ori pe săptămână.
• Pierderea în greutate: chiar și 5-10% din masa corporală scăzută poate îmbunătăți glicemia.
• Renunțarea la fumat, care crește rezistența la insulină.
• Reducerea carbohidraților simpli și înlocuirea băuturilor dulci cu apă.
• Tratarea apneei în somn, dacă este cazul, prin soluții recomandate medical.
• Consultul medical pentru eventuale tratamente medicamentoase, cum este metforminul, atunci când schimbările de stil de viață nu sunt suficiente.