Anne Sargent stătea pe podeaua bucătăriei, cu lacrimile curgându-i pe față. Era trecut de miezul nopții, singurul moment în care își permitea să-și arate vulnerabilitatea, știind că cei trei copii ai ei dormeau adânc la etaj.

Bebelușul care creștea în interiorul ei se mișca ușor, iar ea și-a pus mâna pe burtă. „Îmi pare rău,” a șoptit, simțind un val de vinovăție. „Încerc tot ce pot, dar pur și simplu nu e suficient…”

Citește toată știrea aici 👈