Politica externă a lui Trump nu impresionează liderii mondiali

Fiecare președinte are o viziune proprie despre schimbarea lumii, iar Donald Trump nu face excepție. Cu toate acestea, în ultima vreme, reușitele sale în domeniul politicii externe se lasă așteptate.

Un lider controversat

Trump este cunoscut pentru tactica sa de intimidare, însă aceasta nu pare să funcționeze pe scena internațională. Președintele rus Vladimir Putin continuă să-l ignore și să-l umilească, iar președintele chinez Xi Jinping nu s-a lăsat modelat după voia liderului american. În plus, Trump a cedat în războiul tarifar cu Uniunea Europeană, ceea ce a atras critici aspre din partea comentatorilor financiari.

Eșecuri repetate

În ciuda eforturilor sale, Trump nu a reușit să medieze pacea în Orientul Mijlociu, iar planurile sale de a încheia un acord nuclear cu Iranul au fost frustrate. În plus, liderii puternici nu par să fie impresionați de apelurile personale ale președintelui american. În urma acestor eșecuri, Casa Albă a pierdut din atractivitatea sa.

Trump a crezut că relațiile sale bune cu Putin și Xi vor rezolva miraculos problemele geopolitice și economice dintre puterile globale. Însă, după cum s-a dovedit, aceasta a fost doar o iluzie.

Președintele american nu este primul lider care suferă de astfel de iluzii. Președintele George W. Bush a privit în ochii tiranului de la Kremlin și „i-a simțit sufletul”. Președintele Barack Obama a disprețuit Rusia ca putere regională în declin și l-a descris odată pe Putin ca „copilul plictisit din spatele clasei”. Acest lucru nu a funcționat prea bine când copilul plictisit a anexat Crimeea.

În general, președinții secolului XXI s-au comportat cu toții ca niște oameni ai destinului. Bush a venit la putere hotărât să nu acționeze ca polițistul mondial. Dar atacurile din 11 septembrie 2001 l-au transformat exact în asta. A declanșat războaie în Afganistan și Irak, pe care SUA le-a câștigat, dar apoi a pierdut pacea. Iar obiectivul său eșuat din al doilea mandat, democratizarea lumii arabe, nu a dus nicăieri.

Obama a încercat să repare războiul global împotriva terorismului și a călătorit în Egipt pentru a le spune musulmanilor că era timpul pentru „un nou început”. La începutul președinției sale, se simțea că carisma și trecutul său unic vor fi în sine un elixir global.

Joe Biden a călătorit în întreaga lume spunând tuturor că „America s-a întors” după ce l-a dat afară pe Trump din Casa Albă. Dar patru ani mai târziu, în parte din cauza propriei sale decizii dezastruoase de a candida pentru un al doilea mandat, America – sau cel puțin versiunea internaționalistă de după al Doilea Război Mondial – a dispărut din nou. Și Trump s-a întors.

Populismul „America First” al lui Trump se bazează pe premisa că SUA au fost jefuite timp de decenii, fără a ține cont de faptul că alianțele sale și modelarea capitalismului global au făcut-o cea mai puternică națiune din istoria planetei. Acum, jucându-se de-a omul puternic căruia toată lumea trebuie să-i asculte, el risipește cu zel această moștenire și distruge puterea soft a SUA – adică puterea de a convinge – cu beligeranța sa.

Primele patru luni ale președinției Trump, cu amenințările sale tarifare, avertismentele privind expansiunea teritorială a SUA în Canada și Groenlanda și distrugerea programelor globale de ajutor umanitar, arată că și restul lumii are un cuvânt de spus în ceea ce se întâmplă. Până în prezent, liderii din China, Rusia, Israel, Europa și Canada par să fi calculat că Trump nu este atât de puternic pe cât crede el, că nu există un preț pentru a-l sfida sau că propria lor politică internă face ca rezistența să fie obligatorie.