Serviciul militar obligatoriu pentru tinerii români.

Serviciul militar obligatoriu pentru tinerii din România a revenit în atenție, odată cu intensificarea tensiunilor internaționale, în special în urma războiului din Ucraina.

Ideea a fost readusă în discuție de autorități și de societate, pe fondul îngrijorărilor legate de siguranța națională, însă reacțiile tinerilor sunt împărțite – unii ar accepta ideea de mobilizare, alții spun clar că nu s-ar implica și ar alege să plece din țară.

Serviciul militar, între loialitate față de țară și fuga din fața pericolului

Unii tineri din Iași spun că ar fi dispuși să lupte, considerând că este datoria lor să își apere țara. Un tânăr intervievat a declarat:

„Cu siguranță aș lupta. Trebuie să ne protejăm țara pentru că facem parte din ea, contribuim la ea și trebuie să contribuim și în modul ăsta, dacă nu mai sunt trupe sau dacă e să vină oameni peste noi. Ne protejăm familia.”

Pe de altă parte, există și tineri care nu se simt pregătiți să își riște viața într-un eventual conflict. Lavinia, de exemplu, consideră că România nu ar avea suficiente resurse într-o confruntare militară, iar opțiunea ei ar fi clară:

„Nu cred că avem resurse astfel încât să luptăm. Depinde și cine ne atacă, dacă e Rusia sau nu, dar cred că aș pleca cât mai departe și aș încerca să mă bucur de viața mea. Până la urmă sunt tânără.”

O altă studentă, Petronela Cărucieriu, de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, spune că decizia ar depinde de context, dar nu se vede implicată în mod activ:

„Depinde. E 50-50. Depinde și despre ce țară este vorba, despre ce oportunități. Probabil pe moment aș fi dispusă, dar după…dacă aș sta și m-aș gândi mai bine, nu știu dacă chiar aș ajuta mergând în armată sau luând parte la anumite acțiuni militare.”

Ștefania, o altă tânără aflată încă la facultate, spune clar că, în situația actuală, s-ar simți complet nepregătită:

„La fel, aș pleca, pentru că dacă aș termina facultatea și aș ști că pot ajuta niște oameni, da. Însă în momentul de față sunt total neputincioasă.”

Discuțiile despre reintroducerea serviciului militar obligatoriu se intensifică pe fondul tensiunilor din Estul Europei, mai ales după declanșarea războiului din Ucraina. Deși în România nu există în prezent un astfel de program activ, contextul internațional îi determină pe unii oficiali să repună problema în discuție. Cu toate acestea, în rândul tinerilor, reacțiile variază de la teamă și resemnare până la refuz categoric.

Mulți dintre cei intervievați se simt nepregătiți fizic și psihic pentru o eventuală mobilizare, mai ales că România nu mai are, în mod activ, un sistem de pregătire militară de bază pentru cetățeni. În absența unei pregătiri reale și a unui sistem clar de susținere, ideea participării la un conflict armat este privită cu reticență sau respingere de mulți dintre tineri.

În același timp, cei care susțin ideea apărării țării afirmă că, în situații limită, solidaritatea și instinctul de protecție ar putea învinge frica. Este însă clar că, în lipsa unei comunicări clare din partea autorităților și a unor planuri bine puse la punct, majoritatea tinerilor nu se simt motivați sau capabili să își asume acest rol.

România se află într-un moment în care nevoia de pregătire națională pentru situații de criză devine tot mai actuală, însă legătura dintre stat și generațiile tinere pare slabă și lipsită de încredere reciprocă. Lipsa informațiilor clare, a unui cadru predictibil și a unui dialog autentic contribuie la incertitudinea generală privind o eventuală mobilizare.