Sfânta Maria Mică – Sărbătoarea toamnei

Sărbătoare și tradiții de Sfânta Maria Mică

[read more]
În fiecare an, pe data de 8 septembrie, creștinii ortodocși sărbătoresc Nașterea Fecioarei Maria, una dintre cele mai mari sărbători ale toamnei. Această sărbătoare este cunoscută și sub numele de Sfânta Maria Mică și are o cruce roșie în calendarul creștin.

Potrivit Sfintei Scripturi, puține sunt informațiile despre nașterea și copilăria Fecioarei Maria. Părinții ei, Ioachim și Ana, trăiau în orășelul Nazaret din Galileea și nu puteau avea copii deoarece erau în vârstă. Într-o încercare disperată de a-și găsi alinarea, Ioachim s-a retras în rugăciune și s-a retras în munte, rugându-se lui Dumnezeu să li se ofere un copil. Ana, la rândul ei, s-a rugat neîncetat pentru acest dar și și-a promis că îl va închina lui Dumnezeu. Apariția Mariei a fost anunțată de Arhanghelul Gavriil, iar ea a crescut la templu, devenind astfel fiica Părintelui Ceresc.

Sărbătoarea de Sfânta Maria Mică are o semnificație importantă în cultura română, marcând trecerea de la vară la toamnă și fiind un moment de referință pentru agricultori. În această zi, se începe culesul viilor, bătutul nucilor și se semănează cerealele de toamnă. Totodată, femeile aprind candelele de la icoana Maicii Domnului și se roagă pentru sănătatea copiilor lor.

Tradițiile și obiceiurile legate de Sfânta Maria Mică sunt variate și bogate în semnificații. De exemplu, în această zi nu se fac treburi agricole și nu se spală, iar la biserică se sfințesc bucatele care vor fi date de pomană în amintirea celor care au trecut în neființă. De asemenea, una dintre cele mai cunoscute superstiții ale acestei zile este legată de foc. Oamenii nu aprind focul pentru a fi feriți de boli și necazuri. De asemenea, bărbații renunță la pălării și încep să poarte căciuli, deoarece vremea începe să se răcească, conform unei vorbe populare care spune: "O trecut Sântamăria leapădă și pălăria."

Astfel, sărbătoarea Nașterii Fecioarei Maria aduce cu sine tradiții și obiceiuri specifice, care fac parte din cultura și spiritualitatea românească. Este un moment de rugăciune și de închinare, dar și de reflecție asupra trecerii timpului și a schimbărilor de sezon.
[/read]