Ajunul Bobotezei este prima mare sărbătoare a noului an și, conform calendarului popular, ziua care precede sărbătoarea în sine este chiar mai importantă decât aceasta, atât prin numărul mare de practici magico-rituale, cât și prin intensitatea sacralității ce se pogoră asupra ei. Etnologul Antoaneta Olteanu explică în cartea sa "Calendarele poporului român" semnificația acestui ajun, aducând în discuție diverse tradiții și ritualuri specifice.
[read more]
Sacralitatea Ajunului Bobotezei este explicată prin faptul că reprezintă ultima zi a sărbătorilor de iarnă, ziua în care se fac simțite cu deosebită forță valențele magice ale perioadei necurate de douăsprezece zile deschise odată cu sărbătoarea Crăciunului. Numeroase practici augurale și propitiatorii se desfășoară acum, ca și în zilele precedente, dovedind astfel importanța deosebită a acestei zile.
În tradiția ortodoxă, Ajunul Bobotezei este zi de post, iar se spune că cel care va posti în această zi va avea noroc tot anul. Tot în această zi există tradiția ca preotul din parohii să treacă pe la toate casele cu "Iordanul", sfântind astfel gospodăriile și pe credincioși. Tot în această zi se pregătește pentru a doua zi tradiționala Cruce de gheață care îi va aștepta pe creștini la biserică, la slujba de sfințire a apei.
Reclamă
Purificare și superstiții pentru o viață plină de noroc
Mai mult chiar decât în prima zi a anului, în Ajunul Bobotezei se purifică vitele și oamenii, se desfășoară practici de stimulare a rodului de tot felul de peste an, sunt activate numeroase tabuuri în vederea atingerii nivelului de bunăstare, sănătate și rod necesare peste an. Apropierea de o mare sărbătoare creștină a făcut ca unele din actele ce o anunță, precum Botezul preotului, să capete o conotație magică puternică. De aici derivă valențele faste ale agheasmei, ale fuiorului "de la crucea popei" și altele.
Un obicei specific ajunurilor, deschiderea cerului și implicit aflarea ursitei, a fost pus și el sub patronajul divinității creștine. Chiar dacă cea mai mare parte a practicilor premaritale de aflare a ursitului se desfășoară pe ascuns, pe furate, manipulând elementele sacralității creștine, cum ar fi furtul busuiocului de la găleata cu agheasmă sau trecerea preotului peste pragul ce ascunde obiectele magice, aceste tradiții au rezistat în timp și au devenit parte a moștenirii culturale și spirituale a românilor.
Făcând să visezi ursitul și aducând noroc pentru întreg anul
În ziua de ajun se crede că fetele de măritat își pot afla ursitul. Acestea trebuie să pună un fir de busuioc sub pernă în noaptea de ajun și astfel îl vor visa pe cel sortit lor. În unele zone ale țării se crede că firul de busuioc trebuie cerut de la preot sau furat de la preot.
Tot legat de aflarea sortitului, se crede că fetele tinere care vor pune busuioc la streșina casei, iar a doua zi acesta va avea chiciură pe el, atunci se vor mărita cu un bărbat bogat. Dacă, în schimb, fetele se împiedică și cad pe gheață în această zi, atunci casatoria este foarte aproape.
În unele zone ale țării se crede că fetele tinere își pot afla ursitul în această noapte dacă împletesc un fir de mătase roșu și un fir de busuioc și îl pun pe deget. Astfel, își vor visa cu siguranță ursitul.
O altă superstiție pentru ziua de ajun de Bobotează este aceea că toți cei care vor strănuta în această zi vor avea un an plin de noroc, iar bolile îi vor ocoli.
Ajunul Bobotezei este o noapte magică în care tradițiile și superstițiile se împletesc într-un dans al credinței și speranței. Este momentul în care comunitățile se reunesc pentru a marca trecerea dintre ani și pentru a aduce binecuvântări și purificare în viața lor. Fie că ne gândim la ritualurile ancestrale sau la practicile specifice zilei de ajun, această sărbătoare rămâne una dintre cele mai importante și mai intense din calendarul popular românesc.
[/read]
